Gânduri...

Lasă-ti mâna peste ochii mei…fie pleoapa mea zăpada palmei tale…

Sunt plictisităăăăăăăăă! Mă simt sufocată de rutina asta zilnică ..nimic nu se schimbă,totul rămâne la fel şi simt nevoia disperată de o schimbare.”Apetitul vital a devenit anemic[...]” aşa cum zice însuşi Andrei Pleşu în ale cărui eseuri ma regăsesc de atâtea ori...
Sunt prizoniera gândurilor care-mi lasă urme de scrum pe sufletu-mi bont , stau agăţată de umbra unor reflecţii pierdute şi totuşi nu încetez să mai visez din când în când.
Chiar dacă în capul meu este un “talmeş-balmeş” ştiu ce vreau de la viată însă nu ştiu ce surprize are viaţa pentru mine.Deocamdată nu fac nimic decât să aştept...şi să mă pregătesc ca peste 1 an şi jumătate(pentru că atât a mai rămas) “să-mi iau zborul” de sub aripa protectoare a părinţilor şi să supravieţuiesc unei alte perioade a vieţii mele...la facultate,unde cel puţin la început nu voi cunoaşte pe nimeni,va fi un univers nou şi necunoscut...dar pe care parcă abea aştept să-l întâlnesc.
Voi fi o tânără studentă la Academia de Poliţie unde cu ambiţia mea şi ajutorul lui Dumnezeu visul de a fi intrată acolo va devenii realitate...